Ipoteza suicidului in politica nu e niciodata plauzibila, dupa cum nici Dodon insusi, somatic, nu arata ca un romantic... Marea noutate a perioadei, doamnelor si domnilor: Dodon, cu inca doua peceremiste (Zinaida Greceanii, fosta candidata la functia suprema in stat, si Veronica Abramciuc), au parasit partidul! Prilej aproape nesperat de poliloghie interpretativa. M-am uitat pe stiri si am foiletat vreo citeva articole dedicate evenimentului: aproape nimeni nu-si poate reprima exultatia. Inca putin (si pastrind tonul) si cei trei vor capata lustru de eroi. Oricum, presa noastra pare a fi pe punctul sa aplaude un gest ale carui semnificatii s-ar zice ca stau la suprafata, doar sa le iei in colimator, desi tilcul, dupa obicei, se afla undeva in penumbra, iar jocul pe termen lung, mizele de perspectiva le sint cunoscute doar celor initiati, desi, probabil, nici lor pina la capat. Exista trei ipoteze in legatura cu plecarea celor trei. Ma servesc de un articol aparut zilele trecute in „Jurnal de Chisinau". Nu e vorba acolo strict de plecare (produsa ulterior), ci de motivele pentru care si-a facut Dodon publice tezele sale de, vezi, Doamne, modernizare a PCRM. Ruptura intre timp devenind fapt implinit (dar nu si consumat!), anumite lucruri pot fi verificate retrospectiv, prin comparatie. Dodon nu e singurul din PCRM care a incercat marea cu degetul: si Lupu, anterior, a ingaimat ceva apropo de modernizare, dar a fost repede huiduit de establishment-ul partidului si silit sa retracteze, urmind o perioada de ridiculizare si marginalizare, soldata - pe valul cacealmalei din 7 aprilie - cu plecarea sa din partid. Cunosc insumi citeva cazuri, infinit mai putin spectaculoase, din „teritorii", in slang-ul partinic, care au sfirsit cam la fel. Adica marele „reformator" stia pe ce cale apuca si unde poate ajunge. Or, aici nu e nici macar de mediat: ipoteza suicidului in politica