Sexagenara vibreaza ca o coarda sensibila la apropierea tinarului. Orice gest al sau trezeste inlauntrul ei vechi amintiri si sentimente. Imbracata in haine largi, fumurii, ce par a curge printr-un peisaj crepuscular, si palarii impletite dintr-un virtej de frunze ruginii aflate vesnic in cadere; desprinsa parca din paginile Scrinului Negru al lui Calinescu sau, poate, mai degraba, din lumea Crailor lui Mateiu Cragiale, la cei aproape 77 de ani ai sai, poeta si traducatoarea Nora Iuga se bucura de o vigoare tinereasca si o notorietete cu totul neobisnuite pentru vremurile in care traim. Curgerea timpului, in mod paradoxal, pare a-i fi sporit atit vivacitatea spiritului, cit si voiciunea trupului, supus unui intortocheat proces de dezcarnare. In loc sa se inchisteze in propria sa carapace, ca orice om ajuns la o virsta venerabila, spiritul Norei Iuga e avid de orice noua experienta. La cei 77 de ani ai sai, poeta face confesiuni atit de incomode, incit pina si un adolescent ar invidia-o. Ea nu se sfieste sa vorbeasca in public, cu sarm si dezinvoltura de-a dreptul dezarmante, atit despre frustrarile prin care a trecut, cit si despre cuceririle de care a avut parte in lunga-i cariera literara. Tinerii critici o curteaza cu insistenta, iar tinerele poete se invirt in jurul ei ca niste vestale. Fiecare noua generatie care apare pe scena noastra literara, in loc s-o impinga in penumbra, o scoate si mai mult in bataia reflectoarelor. Daca in perioada anilor '60 sau chiar '80 Nora Iuga putea fi considerata o prezenta discreta, astazi literatura pe care o scrie trezeste interesul unui cerc din ce in ce mai larg de cititori. Constienta fiind de fascinatia pe care o exercita asupra anturajului, poeta Nora Iuga si-a amenajat in modesta-i locuinta, situata intr-un bloc pe bulevardul Liviu Rebreanu, un adevarat salon literar monden, pentru care ar fi invidit-o chiar si o madame G