La Shanghai se deschid sâmbătă porţile celei mai mari expoziţii universale organizate până acum, o nouă ilustrare a emergenţei Chinei şi o ocazie pentru cel mai cosmopolit oraş al ţării - rival al capitalei Beijing - să se ridice la nivelul Parisului, Londrei sau New-York-ului.
Pentru China, a treia economie mondială, Expo 2010 este o megaacţiune de soft power global, o nouă oportunitate de a-şi demonstra forţa regăsită pe scena internaţională la doi ani după JO organizate cu succes la Beijing. Iar Shanghaiul, numit altădată „Parisul Orientului", a găsit mijlocul de a-şi redescoperi strălucirea, metropola tentaculară sperând să schimbe imaginea din oraş poluat în oraş eco. China a făcut totul pentru a arăta lumii dezvoltarea sa de excepţie şi incredibilul potenţial, mizând totul pentru premiul de Expoziţie universală a secolului. Aşa cum JO au fost expresia influenţei geopolitice şi economice crescânde a Chinei, cea mai importantă expoziţie universală va prilejui liderilor comunişti prezentarea, timp de şase luni, a altor faţete ale puterii marelui stat asiatic pe frontul designului, creaţiei, turismului şi diplomaţiei culturale.
În ultimele zile de dinaintea inaugurării, locul expoziţiei - care are de două ori dimensiunea principatului Monaco - a fost marcat de un neîncetat du-te-vino de camioane şi muncitori care finalizau aspectul pavilioanelor, vitrine pentru cele 192 de state participante, o cifră-record, fără a număra provinciile şi regiunile chineze.
„Inima" financiară a Chinei
Pentru Shanghai, pregătirea Expo a fost ocazia unui „lifting", precipitând amenajarea indispensabilă a unui oraş modern. În martie, miticul Bund, promenada de 2 km de pe malul râului Huangpu, a fost redeschis publicului după o renovare menită să readucă atmosfera anilor '30; a fost deschis un nou terminal aeroportuar, iar metroul a fost extins. Dacă ac