Mai sunt doua saptamani de campanie electorala. Suntem, asadar, la jumatatea perioadei in care partidele au inceput sa-si promoveze candidatii si programele electorale, inainte de un vot care ar trebui sa fie, cel putin teoretic, istoric. Pe 25 noiembrie 2007, Romania isi va desemna pentru prima data in istoria sa reprezentanti alesi democratic pentru o institutie internationala. Votul pentru Parlamentul European inseamna o forma de integrare efectiva si are la scara temporala o incarcatura simbolica foarte mare. Cum se deruleaza efectiv aceasta campanie electorala? Greu de sintetizat in doar cateva cuvinte. Si asta nu pentru ca dimensiunea informatiior si a semnificatiilor ar fi prea mare pentru a fi sintetizata, ci dimpotriva. De doua saptamani de zile, abia daca ne dam seama ca are loc o campanie electorala in Romania.

Practic, nici unul dintre partidele politice importante nu isi face campanie electorala masiva acolo unde ochiul omului obisnuit ajunge cel mai usor, statistic (adica pe strada si la TV). PNL este cumva mai prezent in zona de outdoor prin niste pliante seci care amintesc de comunicarea institutiilor publice. Dar exista o ruptura intre comunicarea creata pentru aceasta campanie si mesajul politic obisnuit al PNL si al guvernului condus de liberali. Fara o asociere intre echipa de candidati si echipa liderilor PNL, aceasta ruptura face ca activitatea de campanie sa fie usor de perceput ca artificiala.

Democratii incearca sa fie opusi si supraliciteaza legatura dintre candidati si principala zona de comunicare politica a PD, presedintele Traian Basescu. Prin aceasta, estompeaza vizibilitatea propriilor nume propuse, dar acest efect este unul acceptabil, cata vreme singurul element pe care PD conteaza in aceasta campanie este mobilizarea generata de referendum. Din acest punct de vedere, PD este direct interesat de inhibarea discutiilor