Un spectacol ca un vis: visul unui nebun, uneori fabulos si lucid - chiar daca pentru cateva secunde, alteori de neinteles; paradoxal, indiscernabil, superb prin ideatie. Piesa ,Ferdinand al VIII-lea Un spectacol ca un vis: visul unui nebun, uneori fabulos si lucid - chiar daca pentru cateva secunde, alteori de neinteles; paradoxal, indiscernabil, superb prin ideatie. Piesa ,Ferdinand al VIII-lea Regele Spaniei", de la Teatrul de Comedie, nu este o comedie. Textul lui Gogol nu este amuzant, desi Tudor Chirila lupta sa ghiceasca in el farame de ras. ,Daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept, in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept" se spune in epistola I catre Corinteni. Asumat ca motto de regizoarea Iarina Demian, acest enunt cu valoare de adevar se transforma in motorul intregului spectacol. Personajul lui Chirila, Axenti Ivanovici, un nebun frumos, in anii tineretii, pare ca detine secretul fericirii. Lumea sa interioara este guvernata de iubire - un val care il impiedica sa vada saracia si lipsa de libertate din care gusta in momentul internarii in ospiciu. Se imagineaza functionar public, in ascensiune, apoi isi inchipuie ca e Regele Spaniei. In mintea sa, trecerile la diverse realitati se petrec cu rapiditate, iar discursul i se schimba, dezvaluind un superb labirint imaginativ. Tudor Chirila isi joaca pasional rolul, transpira si da tot ce poate, dar nu e total suficient pentru a salva spectacolul de la un posibil insucces, poate si pentru ca textul nu este comercial, nu este de vanzare, ci, dimpotriva, este profund reflexiv. Tinerii liceeni care vor veni sa-l vada vor fi fericiti sa-si priveasca idolul jucand la doi metri distanta de ei, dar limbajul nu li se va parea comun. Dar Iarina Demian nu a vrut sa faca o telenovela cu fiul ei, ci sa spuna o poveste cu minciuni adevarate, in care secretele fericirii sa se dezvaluie pentru fieca