Cazul cărbuneşteanului acuzat că şi-a violat propria fiică a ajuns în atenţia psihologilor gorjeni.

Fetiţele sunt descrise de psihologi ca fiind cele care îşi seduc întotdeauna taţii, însă adultul trebuie să-şi impună punctul de vedere şi să refuze acest tip de seducţie.

„Tatăl are o influenţă decisivă asupra viitorului fiicei lui, asupra femeii care va fi, asupra alegerilor de viaţă pe care le va face. Violenţa incestuoasă distruge victimei dezvoltarea psihologică normală şi o face să reacţioneze anormal la stimuli şi situaţii normale. Incestul rămâne o agresiune gravă din cauza intensităţii emoţionale excepţionale a legăturilor de rudenie. Incestul generează o perturbare serioasă, dacă nu ireversibilă, în dezvoltarea afectivă şi morală a copilului. Copilul în astfel de cazuri este prins într-o dublă exigenţă, aparent contradictorie. Este vorba aici despre dorinţa micuţului de a asculta părinţii, de a fi iubit şi dorinţa adultului de a-şi satisface nevoile de dragoste. Altfel spus, dorinţa primitivă a copilului, incestuoasă prin necesitate, trebuie contrazisă. Copilul nu va putea ieşi din copilărie decât dacă va apărea o forţă care să îi impună abandonarea primelor şi confuzionalelor sale alegeri. Adultul este cel care trebuie să spună nu acestui tip de „seducţie” şi alegere a obiectului de ataşament primar. În cazul incestului, adulţii nu au definită interdicţia şi se vorbeşte despre o confuzie a „limbilor” afective. Diferenţa dintre nevoia de dragoste resimţită de copil şi cea a adultului nu este una de intensitate, aşteptarea nu este aceeaşi, iar finalitatea cu atât mai puţin. Cuvântul dragoste nu semnifică acelaşi lucru la adult şi copil. Nimic nu dovedeşte mai bine acest lucru decât tăcerea la care este împins copilul agresat de un membru din familie“, declară Maria Tomescu, psiholog clinician specialist.