Pe genericul filmului Despre morti numai de bine – ultima premiera romaneasca din acest an – se indica „dupa un scenariu literar de Stelian Tanase“, fara inscriptionarea altor contributii scenaristice, fie ale lui Stelian Tanase insusi, ale altui/altor colaborator/i, fie ale regizorului. La conferinta de presa de la CNC, i-am adresat in consecinta o prima intrebare actorului aproape cvadragenar, care semneaza pelicula in calitate de regizor debutant, totodata producator: „Domnule Claudiu Romila, trec peste sintagma «scenariu literar» scoasa din uz de 50 de ani, ma refer exclusiv la formula dupa un, intrebindu-va cine a compus scenaristica sau scenarizarea subiectului, cu dialogurile respective, sau adaptarea cinematografica sau cum vreti sa-i spuneti?

Omisiunea are legatura cu zvonul ca Stelian Tanase v-ar fi intentat un proces in justitie?“. Impricinatul, strain de termenii lexiconului filmic si de procedurile conexe, n-a inteles intrebarea, socotind ca omisiunea e un „rest“ incognito, pe care e suficient sa si-l asume oral. Ne-a spus in schimb o lunga si incurcata poveste despre n infatisari la tribunal, pe care dumnealui le-ar fi cistigat, Legea Cinematografiei fiind de partea sa, in timp ce Stelian Tanase ar fi un inamic al „majoritatii regizorilor debutanti“, interesele acestora fiind salvate taman prin filmul de fata s.a.m.d. Nu era locul sa i se tina dlui R. si finantatorilor sai etatisti (acestia de altminteri absenti) o lectie primara din care sa priceapa ca nici un profesionist din lume nu atribuie calitatea sau nulitatea unui film celui al carui nume figureaza sub eticheta based on sau d’après sau soggetto (care precede sceneggiatura) si ca, prin formularea „dupa un scenariu literar de“, lui Stelian Tanase i s-a facut gratuit serviciul nu doar de a fi complet scos din vreo eventuala culpa, dar si situat deasupra oricarei critici la adresa film