Cea de a 37-a editie a Festivalului National de Muzica Usoara de la Mamaia, aparut pe firmamentul televiziunii in 1963, ne-a deziluzionat. "Mamaia" (Festivalul National etc.) a imbatranit si a intrat jenant
sub papucul lui "tataia" (Consiliul Judetean Constanta). Pentru telespectatori, noroc cu documentarul "Secera si ciocanul" care
a prefatat trei zile aceasta manifestare cu pretentii, dar gaunoasa.
Pentru privitorul de acasa, transmiterea de catre respectabila televiziune publica a unui festival - concurs de muzica usoara - cum a fost decedatul "Cerb de aur" de la Brasov sau acum, Festivalul de la Mamaia -, inseamna un eveniment si ii atrage atentia prin doua aspecte. Mai intai priveste "ambalajul" profesional al derularii programului: decor, costume, efecte tehnice, sunet, lumini, montaj si prezentatori, apoi comenteaza prestatia concurentilor. Primul aspect, "ambalajul" a fost jalnic, si eram la un pas sa blamam numai televiziunea publica pentru ca gandeam ca ei ii revin logic "amanuntele" numite decor, costume, prezentare, regie, filmare, sunet etc. Am descoperit insa, ca Festivalul s-a facut in cooperarea postului public cu cei de la Consiliul Judetean Constanta, care au ajuns sa "jurizeze" pana si marele premiu, fiind mari specialisti, se pare, in muzica usoara. TVR, de fapt, numai a preluat o manifestare a constantenilor. "Mamaia" televiziunii publice a ajuns sub papucul lui "tataia", marele Consiliu judetean! Numai ca "tataia" nu e mare profesionist pentru astfel de distractii. Decorul indoliat conceput, cu un fundal negru si niste buline colorate prost luminate, parca era un decor al unui bar de noapte de doua parale. stim ca suntem saraci, iar concurentii s-au imbracat si ei cum au putut, ba o pijama, ba o rochita prost croita, dar producatorul si chiar regizorul trebuia sa-i indrume, sa-i ajute, sa nu apara in 2007 invesmantati ca in anii