Vina principala a d-lui Iohannis este ca nu a luat in calcul metehnele politicii dambovitene. Simpla majoritate parlamentara nu este suficienta, cum a crezut initial dl Iohannis, pentru instalarea domniei sale in functia de premier.
Ce intrebari erau de lamurit, inainte de a accepta nominalizarea din partea majoritatii parlamentare:
O perioada prea scurta
Perioada pentru care ar fi fost instalat ca premier, avand in vedere ca pierdea si functia de primar, era clar nedefinita. In mod corect, dupa tatonari si pitire dupa cires, d-l Iohannis a aflat ca nimeni nu-i poate garanta functia de premier dupa alegerile prezidentiale, cand majoritatea parlamentara se poate regrupa intr-o alta configuratie, functie de viitorul presedinte.
Daca luam in calcul perioada in care cabinetul d-lui Lucian Croitoru va fi respins de parlament si, eventual, va fi instalat un cabinet Iohannis, acestuia ii raman 3-4 saptamani de guvernare, atat cat sa invete usile si birourile din palatul Victoria si sa obtina un capitol important in propriul CV. Ar fi fost cel mai scurt mandat din perioada postdecembrista
Fara desemnarea presedintelui Basescu
Dl Iohannis a subapreciat decizia presedintelui Basescu de a actiona strict in conformitate cu litera Constitutiei, desi anuntase in mod explicit acest lucru.
Daca majoritatile parlamentare ad-hoc ar fi suficiente pentru desemnarea premierului, iar presedintele ar fi obligat sa semneze ca primarul nominalizarea rezultata din intelegerile partidelor, nici nu era necesara inscrierea in Constitutie a acestui act strict formal.
Majoritatea formata cerea camerelor reunite sa constate noua majoritate, sa desemneze premierul, fara semnatura formala a presedintelui. Asa ar fi fost logic.
Daca liderii majoritatii nou create au subapreciat decizia presedintel