Peliculele „Aurora“, de Cristi Puiu, şi „Mănuşi roşii“, de Radu Gabrea, se numără printre producţiile anunţate în luna februarie. Prima comedie romantică românească, „Bună, ce faci?“, va ieşi în martie, ulterior fiind programate filmele „Principii de viaţă“ şi „Loverboy“.

„Aurora", noul opus al autorului „Morţii domnului Lăzărescu", este filmul prin care Cristi Puiu - „copilul teribil" al noii generaţii de regizori români - încearcă să pătrundă în mintea unui criminal şi să mai şi iasă de-acolo ca să ne spună cum a fost.

Obsedat de problemele morale, Puiu construieşte o replică la capodopera mută a unuia dintre cei mai influenţi regizori germani ai anilor '20, F. W. Murnau, „Sunrise: A Song of Two Humans" (1927) - titlu tradus în română, franceză şi alte ţări ale lumii prin „Aurora" -, în care un bărbat infidel este tentat, timp de o oră şi jumătate, să-şi ucidă soţia (prin înecare), pentru ca în final să-şi vadă renăscută dragostea care-l lega de aceasta.

Timp de două ore şi jumătate (un mega-pariu narativ asumat de Puiu), personajul său, Viorel, interpretat de Cristi Puiu însuşi, comite mai multe crime, aparent inexplicabile, pentru a se preda în final poliţiei şi pentru a încerca o explicaţie mai absurdă decât tot ceea ce o precedase.

Ororile stalinismului

„Mănuşi roşii" al regizorului Radu Gabrea, cu premiera în februarie, descrie ­într-un mod impresionant mecanismul represiunii penitenciare de tip stalinist, prin intermediul ecranizării unui roman de Eginald Schlattner. Realitatea istorică portretizată este una crudă, iar analiza dinamicii transformării orwelliene a omului în automat, a aneantizării personalităţii, efectuată de Gabrea (el însuşi închis, pentru scurtă vreme, în lagărele comuniste ale anilor '50) este puternică.

Radu Gabrea pregăteşte de asemenea şi premierele a două filme documentare, unul