Prim plan Nu voi face aici elogiul plictiselei si al lenei. Au facut-o altii, cu talent si inteligenta, inaintea mea. Unul dintre ei este Paul Morand, intr-o cartulie din 1937 intitulata Cum sa inveti sa te odihnesti. Era epoca primelor concedii platite de vara, cind cele doua-trei saptamini de inactivitate pareau un interval de timp considerabil ce trebuia, pur si simplu, umplut. 70 de ani mai tirziu, ne gasim in extrema cealalta: lumea circula, alege destinatii insolite, e o adevarata frenezie a miscarii, soselele sint invadate de masini, aeroporturile abia daca mai pot face fata traficului. Si totusi... Dincolo de febra plecarilor si a vacantelor in care „bifezi" obiective turistice de neocolit, vara induce o stare de spirit speciala, ceva intre plictiseala si lehamite. Mai ales verile fierbinti din ultimii ani. Aerul e irespirabil, asfaltul se topeste si se lipeste de talpi, o umezeala calda, neplacuta, ti se strecoara insidios pe sub haine. Totul pare sa functioneze au ralenti, cu exceptia automobilelor care gonesc, in continuare, isteric. Orasul se goleste, Iasul fara studenti respira altfel, mai rar si mai anevoios. Plictiseala de vara e una sterila, pentru ca exista si plictiseli fecunde, cind reflectezi si acumulezi mental, sau citesti chiar daca textul respectiv nu are legatura cu preocuparile tale imediate. A propos: vara e si anotimpul cind cartile intra mai putine in librarii, cind teatrele si salile de concert sint inchise; cind - asadar - ai senzatia ca activitatea intelectuala este suspendata. Ne putem imagina si o ierarhie a anotimpurilor. Iarna ar fi anotimpul plictiselii nocturne (ziua e scurta). Sarbatorile de Craciun si de Anul Nou suspenda, iarasi, timpul. Atunci esti obligat sa participi la euforia generala altfel risti sa pari defazat. Toamna - inseamna - plictiseala bacoviana, ploaie, sentiment al singuratatii, ginduri negre. Primavara e un a