Marin Raica/JURNALUL NATIONAL JOB. Desi par ca n-au nici o destinatie, totusi, acesti oameni au una. Se face naveta la Pascani. Si la Falticeni. Unde au locurile de munca
Stimati ascultatori si neascultatori, ne aflam astazi in orasul Dolhasca, acolo unde, toata lumea poate sa confirme, a vazut lumina diminetii, a copilarit, a haulit si s-a dus la scoala Alexandru Arsinel, omul. Actorul. Totul. Cum ajungi in Dolhasca, oricine iti spune, din primele secunde, de domnul Arsinel...
... "care are casa mai incolo putin, cum mergi pe strada asta, a patra casa pe dreapta".
In Dolhasca au fost si aici rascoale si nasol de tot, dar treaba asta astazi e clar uitata; cetatenii din Dolhasca (sa-i numim dolhascieni) au altele pe cap. O fi fost nasol si atunci, dar dolhascienii au altele pe cap, nu stau ei in drum de rascoala. Stam de vorba cu un... aaa... interlocutor, pe care-l intrebam despre orasul Dolhasca, in demersul nostru de a afla cat mai multe despre cum a fost, cum e si, mai ales, cum va fi orasul mai incolo cu cativa ani, cand noi vom imbatrani si vor veni aici copiii nostri si copiii copiilor nostri. Cat si toate neamurile noastre.
ASA SI PE DINCOLO. Deci, in primul rand, una dintre probleme "ar fi, domnita, ca, uite, primarita asta se tot lauda c-a facut aia si aia la oameni, iar oamenii sunt de acord c-a facut. A facut pe dracuâ, aia a facut". Iata un dolhascian entuziast. Ne place.
Daca s-a schimbat ceva dupa revolutie. "Sigur ca s-a schimbat. Primarita zice c-a bagat cablu, si asa zicem si noi. Chiar aveam nevoie de cablu, toata lumea are nevoie de cablu. N-avem gaze in apartamente, facem ciorba cu butelia, dar bine c-avem cablu. Sigur, avem nevoie si de cablu, nimeni nu zice. Cine n-are nevoie de cablu?" Da, chiar, cine n-are nevoie de cablu ala este ca magarul din poveste, sa nu zica nimeni ca n-are nevoie de cablu, pentru ca mint