Lucian POSTU
Domnul Ciobotea fata cu reactiunea
Atunci cand mai-marii Bisericii Ortodoxe Romane au hotarat, dupa revulutie, sa puna in fruntea Mitropoliei Moldovei un om care inca nu implinise 40 de ani, mi-am zis ca e o buna ocazie pentru ca naclaita noastra "biserica nationala" sa-si inceapa macar propria "perestroika". Ca si acum, nici atunci nu eram un mare fan al BOR, insa eram convins de faptul ca primenirea Bisericii ar putea ajuta enorm o societate anchilozata de 50 de ani de comunism, ani in care cei mai multi dintre preoti si ierarhi se transformasera in robinete docile ale tevariei propagandistice de partid si de stat. Asta ca sa nu mai vorbim de unsii Domnului care se facusera frati de cruce cu Necuratul de la Securitate, turnandu-i cu dragoste frateasca pe cei care li se spovedeau, ori plecand in misiune externa, pentru a-i prelucra corespunzator pe romanii din strainatate.
Pe acest fundal intunecat si dezgustator, tanarul mitropolit Daniel parea sa aiba destule atuuri pentru a deveni un Gorbaciov al bisericii majoritare. Traind zece ani in mediul ecumenic al Apusului, cel care venea in scaunul de viitor patriarh le dadea destule sperante acelora care credeau in reformarea BOR. Chiar daca tanarul mitropolit ar fi ajuns in Elvetia pe filiera clasica a Securitatii, era de presupus ca influenta indelungata a lumii libere va inclina talgerul de partea cea buna a balantei.
Din pacate, noul mitropolit n-a aratat ca ar vrea sa se rupa de traditia putreda si pietrificata. Chestionat in legatura cu averile preotilor si practica arhicunoscuta a "licitatiei" pentru parohii, mitropolitul s-a eschivat, cerand dovezi si punand totul pe seama barfelor nedemne. Semnalul era clar: "Vedeti-va de ale voastre, eu n-am sa va tulbur daca voi va veti supune." Tematori la inceput, clericii moldoveni s-au linistit rapid, tragand concl
