Unii indivizi, produs al tratamentelor de aliniere, se revolta, vor sa iasa din linie, dar nu sint echipati pentru aceasta dificila operatie. O intersectie. Mai sint citeva secunde pina ce semaforul se va schimba pe verde. Sir lung de masini care asteapta. In fine, verde, timp de 70 de secunde. Primele trei din fata mea intra timid, pentru a se inscrie spre stinga, inca nu s-a limpezit accesul celorlalti, unii mai tisnesc sinucigas in ultima secunda. Cind imi vine rindul, vad venind din stinga, impetuos, un autobuz amenintator. Desigur, e un sofer experimentat, dar ma intriga faptul ca nu incetineste, stiu eu daca are frine bune? Ezit sa intru pina nu ma lamuresc. Si aud, deodata, din spate, "racnetul" celui care-mi urmeaza. Un claxon monstruos, modificat, desigur, apeluri repetate, nervoase, spasmodice, intr-o succesiune neobisnuitaa, probabil indelung exersata. Un personaj care nu suporta asteptarea, ezitantii, nehotaritii, nevolnicii, diferitii, politicosii. Apoi ma depaseste prin dreapta, ignorindu-i pe ceilalti, se opreste in dreptul meu si-mi face semne amenintatoare, gesturi dementiale, mascari, desigur. Trece in fata mea si, chiar inainte de a ne inscrie la stinga, opreste brusc, sperind sa intru in el si sa vina sa se rafuiasca cu mine. Are masina puternica, impactul nu mi-ar fi fost favorabil. N-aveam viteza, nu a fost o problema sa opresc la timp, a ratat. Furios, probabil, demareaza in tromba, depaseste masinile din fata, cind pe o banda, cind pe alta, tese, valseaza, ignora cumintenia si disciplina celorlalti, inspirind spaima, trezind, desigur, fiori. Un haiduc al soselei? Mai degraba un brigand, chiar un tilhar de rind. Am avut putin timp sa-l privesc: figura de falcos crud, tuns scurt, dorinta vadita de a inspira frica, de a cuceri pirtie. Romanul care are nevoie de succes ca de apa, mereu in competitie. Istorisesc intimplarea studentilor la masterul