EVZ SPECIAL. O româncă mutată de trei ani în Tunis, capitala nord-africană lovită de proteste violente în ultimele săptămâni, povesteşte pentru Evz cum a părăsit oraşul "asediat" şi s-a refugiat la Ankara. Sursa: REUTERS

Până la urmă, pe străzile din Tunis nu a bântuit numai frica. La mijloc s-a aflat şi mândrie, şi ceva spaimă şi un sentiment pe care Diana Badea - o tânără româncă de 26 de ani, mutată în capitala Tunisiei de acum trei ani - nu poate să-l definească exact.

Ştie însă asta: că era joi, o zi de 13, că protestele paşnice începute după ce tânărul tunisian din Sidi Bou Zid şi-a dat foc se prelungeau de ceva vreme şi că de la compania unde lucrează i s-a dat, brusc, liber.

"Abia atunci mi s-a făcut teamă. Mi-era teamă pentru prietenii mei tunisieni despre care ştiam că au ieşit la protest şi pentru românii pe care îi ştiam în Tunisia. Apoi, treptat, după anunţul că s-a deschis focul din cauza vandalilor care s-au amestecat printre protestatari, frica mea s-a intensificat".

Cam aşa s-a conturat, pentru românca Diana Badea, vârful "Revoluţiei de Iasomie" ce s-a petrecut în urmă cu peste o săptămână în ţara nord-africană.

Deciziile care se iau luni

Acum Diana şi logodnicul ei se află la Ankara, unde au plecat luni, 17 ianuarie, sub presiunea evenimentelor şi a unor părinţi topiţi de îngrijorare acasă, în România. Zilele petrecute în Tunisul sub violenţe au ajutat şi la o analiză lucidă asupra sentimentelor pe care un om le are când totul e cuprins de haos. "Spaima creşte odată cu îngrijorările celor pe care îi iubeşti", filosofează puţin Diana.

Până luni, însă, ideea plecării a însoţit doar timid nopţile nedormite, când de pe stradă se auzeau împuşcături şi când tunisienii păzeau baricade improvizate chiar pe strada ei. Îi zâmbeau, îi spuneau că o să fie bine. "Până luni, doar m-