O creatoare de parfumuri culinare din Franţa le-a arătat bucureştenilor ce înseamnă să dai savoare mâncării.

Când ai sărit peste masa de prânz, ai avut o zi cumplită la birou şi doar cafeaua ţi-a fost prietenă, iar domniţa de lângă tine, în metrou, înfulecă un sendviş mare care deja şi-a răspândit mirosul până la Piaţa Universităţii, probabil că nu visezi să te arunci în frigider şi să-ţi prepari brânză de burduf cu parfum de fructe de pădure sau caş afumat cu miere din flori şi aromă citrică de mandarine şi grepfruit. Nici pe departe. Însă n-ar strica să încerci măcar odată, ca să ai ce povesti.

Din Franţa, ţara care dă ora exactă în modă, se ridică o nouă artă, cea a parfumeriei culinare. Nu vă gândiţi că cineva ar putea să se dea cu un parfum de friptură sau doamnele ar împroşca pe gâturile fine, în loc de apă de trandafiri, un parfum de mici, mai bine făcuţi. Aromele de fructe exotice şi condimente îmbogăţesc doar mâncărurile, le fac să explodeze în gură şi să dea serios de lucru papilelor gustative.

Un fel de Chanel no. 5 pentru mâncare

Poate că cei mai mulţi ar numi noul trend ca fiind o fiţă demnă de a fi gustată de cei care nu se încumetă să pună mâna pe o ceaşcă fără să aibă degetul mic ridicat. Şi cea care a făcut pe ambasadoarea parfumeriei culinare la Bucureşti, la sfârşitul acestei săptămâni, Michele Gay (foto), este prima care recunoaşte că nu este „o ştiinţă” indispensabilă, dar poate fi lesne comparată cu cireaşa de pe tort, frişca de pe cafea sau glazura de pe îngheţată.

„Ca şi în pictură, parfumeria culinară este într-o lume subiectivă, a lui îmi place şi nu îmi place, nu încearcă să atingă un gust universal. Un parfum pe mâncare nu este un lucru esenţial şi din acest punct de vedere poate fi considerat un produs de lux”, a explicat franţuzoaica, absolventă a Conservatorului de parfumuri Osmotheque. Aceasta a fost invitată d