Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” în urmă cu un an şi jumătate, fostul primar al Bacăului a vorbit despre boală, oboseală şi despre dezgustul faţă de propria-i viaţă. “Când mă îngropaţi, să mă îngropaţi în picioare, cu mâinile afară, ca pe Alexandru Macedon. Să se vadă că n-am luat nimic cu mine. Când am să mor, şi duşmanii mei mă vor respecta. Sunt convins de asta. Dar să mă vadă mort”.
„Eu nu mai fac parte din ţara asta. Aş pleca mâine, dar nu cunosc nicio limbă străină. Şi sunt bătrân, sunt obosit, sunt bolnav. Mai trăiesc pentru copiii mei. Restul…mi-e greaţă. Păcat, am reuşit să fac nişte lucruri superbe”.
Sechelariu a fost, pe rând, revoluţionar în 1989, om de afaceri, primar al Bacăului (1996-2004), arestat pentru corupţie. De numele lui se leagă Cooperativa din anii ‘90 ai Diviziei A la fotbal şi chermezele municipale pe care le-a organizat în oraşul lui Bacovia cât timp a fost primar.
Rămas fără primărie a urmat soarta miliardarilor români de carton: o prăbuşire rapidă, o lungă depresie combinată cu boală şi nesfârşite lamentări: “sunt deţinut politic în propria mea curte”. Sechelariu a mai avut o tentativă de a reveni în lumină, anul trecut. A candidat din nou la Primăria Bacăului. A fost învins clar de Romeo Stavarache.
Lăsând la o parte petele din biografia sa, Sechelariu are, totuşi, meritul de şi-a fi educat cele trei fete şi băiatul să evite lumea copiilor de bani gata. Şi-a îndreptat copiii spre sport: fetele spre tenis, iar băiatul spre automobilism
“Le-am spus că în sport pot fi invidiaţi, dar niciodată detestaţi. Urăsc copiii de bani gata. Eu, ca om, îi urăsc pe cei care au bani. Se dau mari, fiţe, nu ştiu ce să mănânce. Dacă ai bani, fă ceva frumos cu ei! Stiu că n-o să mai trăiesc mult. Am convingerile mele. Am patru copii. Investesc în ei. Îmi pare rău că ei nu au cunoscut şi viaţa grea. Mi-aş fi dorit c
