Zona de fabrici din Sibiu adăposteşte uriaşe ateliere de creaţie. În apropierea râului Cibin, ce străbate o bună parte din oraş s-a ridicat prima societate de mobilă... cu personalitate. Fiecare piesă aduce o poveste pictată în tradiţie şi simboluri. Scaunele "vorbitoare", dulapurile, lăzile de zestre, paturile sau mesele redau elemente antice din istorie.

Cred că mirosul de vopsele mi-a generat ţinta. Şi precizia. Deşi m-am lăsat condusă de jupâneasa atelierului, am urcat treptele fabricii fără să fie nevoie să-i urmăresc silueta. Pe măsură ce înaintam, gradul de recunoaştere devenea tot mai intens. Material acrilic. Asta era! Am depistat producţia derivatului încă de la intrare. Mă aşteptam la zgomot, pete de sudoare şi mâini dibace ce alunecă din loc în loc cu scop precis. Jupâneasa cred că mi-a ghicit gândurile. "E sâmbătă. Sunt doar eu aici, nu lipsesc nici o zi. Şi oricum nu suntem mulţi. Aceeaşi echipă, de şapte oameni, din 2004." Îmi răsună ecoul... "din 2004 ... din 2004". Mă uit de jur-împrejur! În incinta atelierului, acele de ceasornic par că-şi opresc bătăile. Tic-tac-ul din perete şi-a pierdut cadenţa şi s-a risipit într-un spaţiu fără graniţe. M-am aşezat pe un scaun vorbitor: "Bine ai venit". M-am întors cu o vădită vioiciune către masă! Mi-a zâmbit. I-am zâmbit şi eu, de ce nu? Rând pe rând, obiectele de mobilier au început să prindă viaţă. Le-aş fi invitat la dans, la joc, la carnavalul săsesc, la cavalcadele medievale, dar m-am deşteptat fulgerător. "Pare să vă placă, doriţi şi o cafea?" Gândul că o să servesc cafeaua în preajma noilor mele cunoştinţe m-a determinat să răspund pozitiv. "Eu sunt Daniela Blid! Aici e casa mea. Cea de-a doua casă, fireşte!"

CE DISCUTĂ ÎNTRE ELE SCAUNELE VORBITOARE

"De ce se numesc scaune vorbitoare?" Mi-aş fi dorit să-mi răspundă ele, dar... "Păi, puse faţă în faţă, prin simbolurile p