Olimpica română, alături de mama ei, riscă să rămână pe străzi odată cu începutul iernii: "Nu avem unde să ne ducem"

Cei responsabili cu premierea medaliaţilor ridică din umeri şi oferă scuze, preferând să închidă ochii la situaţia gravă în care se află Luisa

"Dacă aş fi tânără, n-aş mai concura pentru România" - declaraţia Constantinei Diţă pentru ProSport a şocat o întreagă ţară. Medaliata de la Beijing nu şi-a primit nici până astăzi banii cuveniţi de la clubul Dinamo. "Motive birocratice", au invocat imediat subalternii săi. "România...", au simţit nevoia să completeze aceia care s-au crucit la citirea reportajului. Medaliaţii de la Jocurile Paralimpice se plâng de aceeaşi neseriozitate. Una se spune, alta se face. 35.000 de euro se promit, 35.000 de ron se pot oferi, prin lege. "România...", au repetat aceiaşi. Nu mai miră pe nimeni că performanţa e lăudată şi atât. Premierii şi oficialii care pot să facă mai mult de o poză alături de sportivii în cauză pasează responsabilitatea de la unii la ceilalţi.

Locuieşte într-o cameră de cămin

Pe lista celor care merită, dar nu primesc, s-a alăturat şi Luisa Balaban. Ne-a adus prima medalie la Olimpiada de la Londra, cu mult înainte de începerea Jocurilor, după ce a obţinut locul doi la concursul internaţional "Artă şi sport", secţiunea grafică (vezi lucrarea în foto mic), organizat de către Comitetul Olimpic şi Internaţional. "Şi ce?", au spus cei însărcinaţi cu recompensarea tuturor medaliaţilor români. Şi ce dacă Luisa, la 18 ani, locuieşte într-o cameră de cămin în care spaţiul este prea mic, iar aerul irespirabil? Şi ce dacă ameninţarea de a fi aruncată în stradă la începutul lunii următoare devine pe zi ce trece o certitudine? Nimănui nu-i pasă.

Telefonul sună scurt. "Am ajuns", spune o voce care în ultima săpămână s-a aflat aproape în fiecare zi la celălalt capăt