Ne-am plimbat fara o vorba, cu ochii in pamint, prin zona aceea; la un moment dat, ultimele raze de soare au aprins padurea din jur; cu o privire incarcata de nedumerire si tristete, Julia mi-a spus incet: "Mi se pare ciudat cum de poate fi aici vreme buna!". Foarte aproape de baraci, in dreapta, se inalta cosul crematoriului sinistru. Dupa vizita la casa si muzeul Goethe, a urmat cea la casa si muzeul Schiller, situate pe cea mai frumoasa si mai batuta strada din Weimar, care ii poarta numele. Poetul a cumparat-o, gasind-o ideala pentru el, sotia sa si cei patru copii ai lor. A si reusit sa o plateasca, in cei numai 3 ani cit a mai trait. Dupa moartea sotiei (1826), aceasta casa a fost cumparata de primaria din Weimar, care a facut in ea primul muzeu de literatura germana. Mie mi s-a parut ceva mai modesta, cu mai putine camere, cu mult mai putin mobilier sau obiecte de arta si carti decit a lui Goethe, marele lui prieten. Si rece, cu holurile enorme... Recomandate in pliant in mod deosebit pentru vizita sint biroul, salonul si sala de receptie a autorului lui Don Carlos, unde sint plasate cel mai cunoscut portret al sau, pictat in 1791 de Anton Graf, mulajul unui bust si o gravura (Batalia de la Bunker Hill) pe care o aprecia mult. Le-am vizitat, fireste, cu mare emotie. Dar la fel de interesante mi s-au parut dormitorul sotiei si alte camere din apartamentul ei, decorate cu desene facute chiar de Charlotte Schiller si de copii, bucataria familiei, lunga si joasa, plina cu obiecte autentice si ele, si... camera secretarului (in acelasi timp servitor al) poetului. In biserica Sfintul Petru si Pavel, datind din 1555 (in care e mormintul filosofului, teologului si poetului Herder - alt mare prieten al lui Goethe), Marga, Julia, Roland si eu ne-am recules in fata unei enorme picturi a lui Cranach cel batrin, infatisindu-l pe Iisus crucificat, la picioarele caruia, in s