2001. Solstiţiul de vară. La sediul PSD din Kisseleff e agitaţie mare: roiuri de automobile luxoase îşi depun încărcăturile pe trotuar, la o coadă ce avansează încet spre centrul grădinii. Acolo, Adrian Năstase, împreună cu soţia, primeşte omagiile admiratorilor - cele mai multe de formă plată, dreptunghiulară, ambalate cu grijă. Sărbătoritul are pentru fiecare un cuvânt de mulţumire. Nu-şi stăpâneşte ironia congenitală când în faţa lui apare un şef de ziar care nu fusese tocmai prietenos în timpul opoziţiei: „Dv. pe unde mai sunteţi acum?” Deşi ştia foarte bine pe unde mai este.
Sindrofia din Kisseleff fusese precedată de o alta la Palatul Parlamentului, iar seara venea, la Snagov, adevărata paranghelie la care erau invitaţi special VIP-urile şi persoanele apropiate. Protocolul avusese grijă ca aproape toţi cei care doriseră să se remarce în acest fel să aibă prilejul să-şi aducă ofrandele celui mai puternic om al momentului: şef de guvern şi şef de partid!
2008. La vila Lac 1, componentă a aceluiaşi Protocol de stat ca şi vila de lângă televiziune, Mircea Geoană îşi sărbătoreşte trecerea pragului unei jumătăţi de secol. Invitaţi aleşi pe sprânceană, din toate zonele spectrului politic şi public. Un concert oferit special de o formaţie de renume şi un film - dedicaţie realizată de finul de la PRO TV. Mircea Geoană tronează în adunare, alături de consoartă, de la înălţimea statutului său de şef de partid. Nu mai contează că a ajuns acolo printr-o lovitură de palat al cărui beneficiar neaşteptat a fost. A rezistat eroic, trei ani, de-a lungul durerosului marş spre hăurile procentelor. S-a regenerat odată cu aceleaşi procente de la locale, considerate drept de o veritabilă victorie. Una atât de convingătoare, încât a şi gajat funcţia de prim-ministru, pe care Băsescu i-o va oferi pe tavă. În asistenţă este aproape tot guvernul din penumbră. Inclusiv fostul