Peste 3 milioane de străini se instalează în fiecare an pe teritoriul Uniunii Europene pentru o durată mai mare sau mai mică – ceea ce face ca Uniunea să fie o zonă mai deschisă migraţiilor decât America de Nord. Departe de a reprezenta un pericol pentru ţările noastre, acest flux migrator nu face decât să confirme un fenomen foarte vechi, exact cel care a stat la baza constituirii Europei şi care este o mărturie pentru atractivitatea sa culturală şi economică. Franţa, dar şi România, ştiu, de altfel, cât de mult datorează acestor mişcări ale populaţiilor care au contribuit, de-a lungul secolelor, la făurirea propriei lor identităţi. Iar pe viitor, alţi factori, în special îmbătrânirea demografică - cu care se confruntă mare parte dintre statele europene - vor întreţine şi chiar vor întări nevoia de a recurge la imigraţie pentru a păstra dinamismul şi bogăţia societăţilor noastre.
Control solidar al imigraţiei
Totuşi aceste mişcări ale populaţiei vor trebui controlate. Aceasta atât în beneficiul ţărilor de destinaţie, care doresc să poată primi străini în condiţii favorabile pentru integrarea lor, cât şi a ţărilor de origine, care nu pot rămâne nepăsătoare la exodul constant al cetăţenilor lor, de vreme ce resursele umane reprezintă principalul factor al dezvoltării.Prin crearea spaţiului Schengen, controlul nu poate fi exercitat decât în mod solidar. Eliminarea frontierelor dintre douăzeci şi patru de ţări, cărora li se vor alătura în curând România şi Bulgaria, are ca principal avantaj dinamizarea cetăţeniei europene.
Franţa va susţine aprofundarea libertăţilor cetăţenilor europeni în cadrul acestui spaţiu, inclusiv în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii. Dar ea are ca efect şi crearea unei solidarităţi între state în ceea ce priveşte gestiunea imigraţiei, pentru că circulaţia – legală sau ilegală – în cadrul spaţiului Schengen a cet