Dependenta de munca sau "workohol"-ismul nu reprezinta vreo noutate. Multi stiu deja ca sufera de asta, mai putini sunt constienti ca este o boala adevarata, nu doar un moft. De curand dependenta de munca a mai dezvoltat doua ramificatii cel putin la fel de interesante si de periculoase pentru sanatate - sindromul burn-out si sindromul bore-out.
"Dependenta de munca este recunoscuta drept nevoia obsesiva de a munci sau obsesia asupra serviciului, cu tendinta de tulburare obsesiv-compulsiva, un tip de obsesie mai amplu, legat de ordine, perfectiune si control, in detrimentul flexibilitatii, deschiderii si eficientei", explica Georgeta Paunescu, psiholog la Centrul Medical Medsana. Workaholicii sunt de obicei angajati pe posturi competitive sau de creatie, spune aceasta, si nu efectueaza munca de rutina. Consecintele sunt destul de triste - performante profesionale scazute, probleme de sanatate, conflicte intre viata privata si cea profesionala. In Europa 28% dintre angajati manifesta un stres ridicat, ceea ce creste riscul de anxietate, depresie sau epuizare.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 27% dintre adultii din Europa au experimentat cel putin o problema de sanatate mentala in decursul unui an, motiv pentru care se preconizeaza ca pana in anul 2020 depresia va fi principala problema de sanatate a adultilor si copiilor din tarile dezvoltate. Un prognostic cel putin trist daca nu chiar tragic. De aici pana la sindromul burn-out nu este decat un pas.
Despre burn-out s-a tot scris in ultima vreme, mai ales de cand a inceput sa fie letal (vezi cazul fostului manager de audit de la Ernst &Young). Sindromul poate fi recunoscut dupa simptome ca epuizare, insomnie, depresie, cinism, scaderea creativitatii, furie, tendinta de enervare si de a da vina pe ceilalti, lipsa totala a satisfactiei si poate aparea nu doar in cazul dependentilor d