Pentru majoritatea oamenilor, gustul alimentelor sau al băuturilor este important, putând duce uneori la o adevărată dependenţă de un anumit produs. Totuşi, tulburările gustului nu sunt capricii sau ciudăţenii, nici simple probleme care alterează calitatea vieţii, ci pot avea uneori o semnificaţie mai complexă. De exemplu, tulburările gustului pot fi un semn prococe sau caracteristic al unei maladii generale sau la distanţă, o manifestare a unei afecţiuni locale. În acelaşi timp, pierderea gustului împiedică depistarea şi evitarea hranei alterate sau gătite cu alimente la care suntem alergici, ducând la serioase probleme de sănătate.
De asemenea, poate determina pierderea apetitului sau, din contră, un apetit exagerat din dorinţa de a suplini cantitativ ceea ce se pierde ca senzaţie, rezultând, implicit, scăderi sau creşteri însemnate în greutate, deficienţe nutriţionale, dar, uneori, şi anxietate sau depresie. Scăderea sensibilităţii pentru dulce sau sărat, de exemplu, conduce la consumul unor cantităţi din ce în ce mai mari de zahăr sau sare, ceea ce predispune sau agravează afecţiuni periculoase, ca diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare sau obezitatea.
PE URMELE GUSTURILOR
Pe limbă se găsesc papile gustative ce conţin receptori ai gustului. Senzaţiile sunt preluate de trei nervi, în funcţie de localizare, fiind duse la nivelul creierului. Astfel, o leziune la oricare dintre aceste niveluri s-ar putea traduce prin manifestări clinice. Receptori similari se mai găsesc în mucoasa bucală, faringe sau în esofag. Există câteva zone specifice pentru un anumit gust.
De exemplu, vârful limbii pentru dulce, zonele laterale pentru acru, jumătatea anterioară a limbii pentru sărat şi partea posterioară pentru amar. Totuşi, se pare că există receptori din fiecare tip repartizaţi pe întreaga suprafaţă a li