Constanța a avut jerfta ei la fiecare moment decisiv al Revoluției din 1989: la scânteia de la Timișoara, la baricada de la Universitate în București sau după fuga dictatorului. Vă prezentăm de astăzi povestea lor, a eroilor-martiri sau a supraviețuitorilor care au schimbat cursul istoriei unui popor. Datorită lor, putem sta astăzi de vorbă cu dumneavoastră.

Laurenţiu Marin Şleahtici avea doar 16 ani când Revoluţia l-a „trimis“ în casa lui Laszlo Tökes. A fost rănit pe baricadele din Timişoara pe 17 decembrie 1989 pe când se afla alături de ceilalţi revoluţionari şi a scăpat cu viaţă datorită unei căşti de tanchist. Este membru fondator al Asociaţiei 17 Decembrie din Timişoara, iar Revoluţia din ’89 l-a prins în oraşul de pe Bega, acolo unde tatăl său lucra într-o fabrică de pantofi. A trăit din plin zilele de 16 şi 17 decembrie, dar şi în zilele care au urmat. „Deşteaptă-te, române!“, cântat cu teamă Era într-o sâmbătă şi trebuia să mergem în oraş să îmi ia tata ceva de îmbrăcat. Fabrica unde lucra era faţă în faţă cu biserica lui Tökes, unde ne-am oprit pentru că am văzut aglomeraţie, erau vreo 30 de inşi“, îşi aminteşte Şleahtici. „Eram curios şi băgăcios de fel, am mers să văd ce se întâmplă. Se vorbea că Tökes e sechestrat de Securitate în casă“. A auzit cum cei adunaţi au cântat cu frică - „Deşteaptă-te, române!“ Tot mai mulţi oameni se strângeau în faţa bisericii şi au cerut să intre ca să se convingă că securiştii nu sunt acolo. „Când au intrat ei, am ţâşnit şi eu înăuntru. Ne-au arătat casa. Era nevasta, el, o femeie şi vreo trei bărbaţi“. A plecat cu un grup care a devenit o mulţime spre locul numit „Studenţi“ şi apoi a ajuns la clădirea Consiliului Local. „Era puhoi de oameni. Se opreau şi îi dădeau jos pe cei din maşini, au doborât un copac, s-a spart un semafor. La Consiliul Local cu alţi băieţi am dat jos stema, în timp ce Miliţia înconjura clădi