Alegerile au trecut, toată lumea a fost de acord că avem o lege electorală tâmpită. Liderii USL au promis că vor îna-inta Parlamentului, în prima sesiune ordinară, un proiect de modificare.
Aşa se întâmplase şi după alegerile din 2008, se înfiin-ţase chiar şi o comisie parlamentară dedicată acestei întreprinderi, însă au apărut mereu alte priorităţi şi, când s-a ajuns în sfârşit ca un proiect de lege (mai proastă decât cea actuală) să fie votat, Curtea Constituţională a constatat că era prea târziu. Măcar, acum ştim clar un lucru: legislaţia electorală nu poate fi schimbată cu mai puţin de un an înain-tea alegerilor. Este evident că vom găsi cu greu un sistem electoral care să mulţumească pe toată lumea, şi mai ales pe toţi politicienii. Poate de altfel, că asupra acestuia s-ar putea ajunge la un acord după revizuirea Constituţiei, când vom şti câte Camere are Parlamentul şi care este rolul fiecăreia dintre ele. Dacă, aşa cum mi se pare înţelept, vom rămâne la un parlament bicameral, dar cu atribuţii bine delimitate între Camere, vom constata că avem nevoie şi de sisteme electorale diferite pentru fiecare. Asta nu înseamnă însă că până la ipotetica revizuire nu trebuie făcut nimic în domeniul legislaţiei electorale. În acest sens, o serie de sugestii ne-au venit recent din partea Oficiului pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului al OSCE, care tocmai a publicat raportul echipei de experţi care a monitorizat scrutinul din decembrie. Raportul conţine, pe lângă constatarea generală că alegerile s‑au desfăşurat în bune condiţii, o serie de recomandări, deosebit de utile mai ales pentru că ele nu vizează sistemul electoral în sine, ci, am zice, buna guvernare a alegerilor. Cu alte cuvinte, se referă la corectarea unor imperfecţiuni legate de procesul electoral în sine. Ca să fiu mai clar, mă voi referi la câteva dintre ele. Un set de recomandări se ref