Multe doamne şi domniţe de la noi au început să fie interesate de literatura poliţistă. Lucia Verona, Monica Ramirez, Andra Pavel, Viorica Morogan (aceasta scrie impreună cu soţul ei, Teodor Morogan, cuplul semnând VT Morogan) ne-au propus romane captivante cu detectivi şi criminali.
În urmă cu câţiva ani am înregistrat un debut eclatant în proza românească de suspans. Încă de la prima ieşire la rampă Oana Mujea a dat lovitura cu "Indicii anatomice", un thriller bine articulat şi cu o scriitură lipsită de inhibiţii.
O investigaţie care porneşte după ce, în diverse locaţii, se descoperă diverse indicii anatomice – ochii, degetele, urechile, dinţii unei victime. O detectivă care suferă de agorafobie şi, ca şi Lincoln Rhyme din Colecţionarul de oase al lui Jeffery Deaver, îşi conduce ancheta din apartamentul său, evident, cu sprijinul unor colegi şi prieteni. Multe piste false, personaje reale printre personaje fictive, tensiune.
N-a trecut multă vreme şi tânăra autoare ne-a oferit o altă carte palpitantă, infirmând prejudecata potrivit căreia, după o realizare excepţională, rareori poţi să repeţi performanţa. "Parfumul văduvei negre", roman în care urmărim aventurile aceleiaşi anchetatoare dibace şi cam sărită de pe fix, are un story cu multe răsturnări de situaţie, din nou apar personaje reale printre altele imaginare, iar miza explozivă a intrigii oferă cititorului un plus de adrenalină la lectură.
Anchetatoarea dibace şi cam sărită de pe fix – Iolanda Ştireanu – apare pentru a treia oară într-un recent roman, "Greşelile trecutului". Chiar dacă mai are nevoie să frecventeze cabinetul unui psihoterapeut, angoasele ei se manifestă mai rar. Munca în cadrul poliţiei o ajută să revină la normal, deşi seamănă în continuare cu Lisbeth Salander din trilogia "Millenium": e băieţoasă, uneori chiar brutală, cu mult tupeu, nu s