Întrebaţi la urne dacă votul lor s-a schimbat în urma atentatelor din 11 martie, spaniolii au negat acest lucru în marea lor majoritate. Analiştii au explicat schimbarea raportului de forţe între Partidul Socialist şi Partidul Popular prin "activarea" unui procent din electoratul indecis, dar pasiv şi dezamăgit de alternativă. Rămîn de elaborat o nouă aritmetică şi o nouă semantică (sau poate logică) ce ar putea să împace procentul de 80% al spaniolilor care s-au pronunţat împotriva războiului din Irak cu sondajele care dădeau cîştig de cauză, cu două zile înainte de alegeri, PP-ului, adică partidului care "tîrîse" ţara într-un război străin şi nedrept. De fapt, e de presupus că alegătorii conştienţi (adică bizuindu-se pe argumente din lumea reală) s-au menţinut pe poziţiile iniţiale, atacurile teroriste aducînd la vot o parte a electoratului (mică, dar decisivă) ce reacţionează abisal, dar previzibil. Gustave Le Bon ar fi trebuit să aibă o căsuţă în "psihologia maselor" pentru reacţiile induse în acest fel. Pe de altă parte, majoritatea presei româneşti a reacţionat consecvent cu poziţiile sale anterioare şi cu reacţiile încercate deja în 11 septembrie 2001. Ecuaţiei simple folosite în ziarele occidentale mai ales de partea pro-socialistă: 11M = 11S + Irak i-a fost opusă o ecuaţie la fel de simplă care punea

socialismul victorios pe acelaşi plan cu terorismul global. Cine negociază cu teroriştii, promiţînd retragerea forţelor de pace din Irak, cine acceptă ipoteza de a se aşeza la masa de tratative cu ETA, cine stă la mîna naţionaliştilor catalani va fi, mai devreme sau mai tîrziu, asimilat cu ei - spune dreapta spaniolă, ieşită din istoria actuală pe uşa din dos. Văzute ca "atac împotriva europenilor" (Evenimentul zilei), ca "încercare de destabilizare a strategiilor antiteroriste glo-bale" (Curierul Naţional), ca răscolitor al "resentimentelor antiamer