Înainte de Primul Război Mondial nunţile la Curtea Regală a Marii Britanii nu erau evenimente publice, aşa cum erau înmormântările sau încoronările. Războiul a schimbat multe… tradiţii. Astfel în 1923 Regele George V a anunţat căsătoria celui de-al doilea fiu al său, Albert, Duce de York cu Elizabeth Angela Marguerite Bowes-Lyon, cunoscută de noi ca Regina Mamă (1900-2002), simpatica şi extravaganta bătrânică, atât de iubită de supuşii ei.
Era pentru prima dată când Regele Angliei a fost de acord ca unul dintre fii săi, în directă succesiune la tron, să se căsătorească cu „o supusă”, întrucât aleasa lui Albert nu era o moştenitoare a vreunei case regale, ceea ce contrazicea tradiţia, dar reprezenta un gest de modernizare a monarhiei. Mulţi dintre membrii familiei regale şi nu numai au considerat căsătoria o mezalianţă. Regina Maria a României scria că „mai mulţi membri mai tineri ai familiei ce se aflau şi ei acolo, nici unul nu era chiar «regal», pentru că se căsătoriseră cu soţi sau cu soţii care nu făceau parte din case regale. Doar sora Baby şi cu mine făceam excepţie”.
De altfel de câte ori îl menţiona pe Albert şi pe Elisabeth, Regina Maria scria „Bertie şi soţia sa”, ei niciodată nu îi spune pe nume şi nu o descrie în vreun fel. O ignoră, ceea nu se întâmplă cu Regina May, soţia Regelui George V, părinţii lui Bertie: „May era extrem de elegantă, (…) cu părul ei cărunt şi tenul minunat, ea, realmente, arăta ca o regină foarte distinsă şi impozantă.” Cu altă ocazie scria despre verişoara sa, Regina Marii Britanii „May a fost magnifică şi monumentală, în auriu, cu smaralde, cu bijuterii superbe, şi atât de frumos îmbrăcată în stilul său special de perfecţiune completă.” Poate de aceea presimţind dezaprobarea familiei regale, Elisabeth a refuzat de două ori cererea în căsătorie. În jurul acestei căsătorii s-au ţesut multe poveşti
