Patronul, Mihai Valeriu, imbracat intr-un tricou inscriptionat "Poli Iasi/ Sa nu ne lasi!" mi-a raspuns scurt: "Ce? Bolta Rece sa devina muzeu? Mai vorbim dupa meciul de simbata". Legea proprietatii este pentru unii muma, pentru altii ciuma. In cei 15 ani de cind functioneaza, tiris-grapis (mai ales grapis), pe unii i-a inaltat in al noulea cer, pe altii i-a bagat in iad, ca sa nu zic ca i-a umplut de draci. Cum aceste doua locatii - raiul si iadul - se afla usa-n usa, deseori destinul ti-e hotarit de inspiratia de moment, de capriciul, buna sau reaua-vointa a judecatorului suprem. Dar iata faptele la care vrem a ne referi, desprinse parca dintr-un serial englezesc (din vremea, odioasa, cind astfel de filme, excelent realizate, mai treceau pe micile noastre ecrane). Cu citiva ani in urma, Muzeul Literaturii Romane (numit, in continuare, MLR) era sa-si piarda sediul, adica ditamai Casa Pogor, Tatal si Fiul, revendicat, impreuna cu toate statuile de pe alei, cu tabloul "Junimea '90", cu crama si nucul aferente, de catre CFR-Calatori (sau Marfa?). CFR-ul, observind dificultatile locuitorilor din zona Copou in a ajunge la Gara Mare si Veche, sau de acolo acasa, s-a gindit sa implementeze aici Gara Pogor. Ideea era seducatoare, am vazut documentatia la domnul arhitect Nic. Munteanu: o linie ferata ingusta (si adinca) pornea de la Gara Mare, trecea printr-un tunel boltit sub Ripa Galbena si isi facea rondul in curte la Pogor. S-ar fi reactivat celebrele mocanite (care mai exista, acoperite de paie, prin curtile unor mineri din Maramures sau din Bucovina), precum si vagonetii disponibilizati odata cu minerii. Lucian Vasiliu ar fi devenit sef de gara si-ar fi recitat, melancolic, catrenul: "Si trenuri vin, si pleaca iara/ Si plictisita intr-un tirziu/ Nevasta sefului de gara/ A deraiat... c-un macagiu". Dar n-a fost sa fie. A intervenit "Ziarul de Iasi", care a reprosat fapt