Recenta descoperire şi vânătoare de torţionari la pachet cu victimele lor, aduse în studiouri de televiziune să povestească ororile îndurate, e halucinantă prin ipocrizie şi manipulare.
Asistăm zilele acestea e vorba de o falsă decomunizare marca USL, al cărei unic scop este de a îngropa, iarăşi şi iarăşi, crimele stăpânilor acestor torţionari, prezentaţi ca doi sociopaţi, nişte mutanţi ai unui angrenaj aflat, vezi Doamne, în bătaia vremurilor. Sub valul emoţional generat de televiziuni, trebuie să fie ascunşi nu doar creatorii sistemului care a făcut posibilă apariţia unor Vişinescu şi Ficioru, ci în special adevăraţii responsabili pentru consolidarea şi întreţinerea sistemului - care nu se reduce la cele două decenii ale dictaturii negre, grosier ni se spune. Trebuie ascunşi, de fapt, toţi cei în numele cărora au avut loc crimele. Ei sunt însă cunoscuţi - şefii Securităţii şi ai Nomenklaturii comuniste - şi au fost devoalaţi în zeci de cărţi, în presă, în raportul de condamnare a comunismului, de CNSAS, nu sunt entităţi fără nume şi chip. În afară de faptul că e obligatoriu ca cei doi torţionari să plătească pentru ceea ce au făcut, înfundând puşcăria pentru cât le-a mai rămas de trăit (salut faptul că mecanismul totuşi s-a pornit), restul mi se pare o grotescă şi periculoasă manevră politico-mediatică. Reducerea infernalului mecanism de teroare, crimă, suspiciune şi aneantizare a valorilor unui întreg popor la şefii de penitenciare este un riscant joc de batjocorire a memoriei, de (re)rescriere a istoriei. O altă tentativă, reluată sistematic şi cu mereu vie îndârjire, de a ascunde adevărul şi de a-i deroba de răspundere pe realii vinovaţi.
Războiul PSD cu decomunizarea
Cum s-a ajuns aici? Răspunsul este simplu: Iliescu şi FSN, apoi urmaşii lor au blocat vreme de peste 20 ani orice încercare de curăţire a societăţii, fie ea şi numai morală, pri