În urmă cu cinci ani, dictatorul din Coreea de Nord a fost lipsit de caviar, trufe şi vin de import, în urma sancţiunilor europene.

Inutil să spun că a supravieţuit fără prea mari dificultăţi „în acest calvar crud", iar regimul odios continuă prin urmaşi, a treia dinastie Kim. Această „pedeapsă" se aplică din nou, de data aceasta Siriei, cu scopul evident de a lovi în stilul de viaţă al cuplului prezidenţial Al-Assad.

Din nou, este puţin probabil că lipsa de genţi Vuitton, rochii Dior şi ceasuri Cartier va avea vreun efect favorabil asupra comportamentului regimului de la Damasc în ceea ce priveşte criza siriană.

La fel de puţin impresionantă este şi decizia preşedintelui american Barack Obama, care a autorizat impunerea de sancţiuni furnizorilor care livrează sisteme electronice care ar putea facilita încălcări ale drepturilor omului atât în Iran, cât şi în Siria.

America, după cum ştim, este patria gadgeturilor şi oricine poate să cumpere liber mici minuni tehnologice care ar face fericit orice spion amator. De sisteme mult mai sofisticate şi mai scumpe dispun guvernele pentru a monitoriza convorbirile telefonice, SMS-urile şi e-mail-urile.

Surprinzător este că după mai bine de un an de la declanşarea revoltelor în Siria şi după ce au murit peste 11.000 oameni, administraţia americană şi-a adus brusc aminte că livrările de echipamente high-tech din SUA către Damasc ameninţă serios revoluţia siriană: mobilizarea protestatarilor şi identitatea secretă a organizatorilor.

Cât despre ONU, care a decis să trimită o misiune de observatori, numărul acestora este ridicol de mic în comparaţie cu situaţia de la faţa locului. În Siria, aproape fiecare oraş este teatru de represiuni şi mor în fiecare zi zeci de oamnei.

Numărul observatorilor ar trebui să fie de zece ori, de douăzeci de ori mai mare pentru a aduce mărturii credibile