Pe neaşteptate, Mille ia hotărârea să vândă „Adeverul” şi „Dimineaţa” băncii Marmorosch-Blank. Apoi, mai încearcă să mai scoată un ziar, „Lupta”. Însă fără succes şi fără strălucire. Trist şi confuz, cade la pat şi este răpus de o pneumonie severă. Cu toate că şi-a dorit funeralii modeste şi discrete, la înmormântarea sa au participat mii de oameni.

Brusc, lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bizară. Mille mai candidează încă o dată pentru Constituantă, însă fără succes. Deodată, relatează corectorul Nora, „...un svon se răspândi, între timp, în Capitală: întregul inventar al Adeverului, inclusiv titlurile celor două ziare, a fost cedat, prin acte în regulă, băncii Marmorosch-Blank. N-a trebuit să treacă mult timp ca ştirea să se confirme”.

„Rămas bun!”

În ediţia din 12 august 1920, în editorial, Mille îşi ia ”Rămas bun!”: „Mă costă să rostesc aceste două vorbe. Credeam că va fi mai uşoară pentru mine plecarea dela Adeverul şi Dimineaţa. Cu toate acestea, nu e aşa. Când e vorba să iau hotărârea supremă, să mă despart de cititorii mei, cu cari stau la vorbă de douăzeci şi cinci de ani”, să părăsesc localul pe care l-am clădit eu, să nu mai lucrez în acest mediu artistic pe care mi l-am creiat, să abandonez pe bunii şi harnicii mei vechi tovarăşi, cărora le datorez tot succesul ziarelor noastre, să nu mai aud huruitul monoton al maşinelor, să nu mai aud gălăgia ce-o fac în stradă vânzătorii, mirosul cernelei proaspete să nu-l mai simt-a te despărţi de toate acestea, cari au devenit a doua viaţă, este greu trebuie voinţă multă să laşi totul şi să intri în obscuritatea din cari ai ieşit acum un sfert de veac”. „Ce geniu orb va fi sfătuit pe Const. Mille să-şi înstrăineze creaţia, care devenise pentru el ceva sinonim cu un crez? Ce spirite nefaste îl vor fi împins pe această cale, îndemnându-l să se lepede de un copil atât de scump?”, se întreab