Că politica e insalubră a devenit un clişeu. Că e mai cuminte să te ţii departe de ea, aşijderea.

Tinerii de bună-credinţă (cam puţini, ce-i drept!) care, printr-un concurs de împrejurări, au călcat cândva în politica românească, nu prididesc în a-şi şterge „pantofii", dezgustaţi de damful pe care îl simt în jur. Între timp, alţii, mai „pragmatici", se înghesuie în studiourile televiziunilor şi-şi dau cu părerea despre toate, doar-doar se vor vedea în hărmălaia generală. Spun prostii cu ghiotura, sunt falşi, ridicoli şi cu mari carenţe în educaţie. Dar ei sunt preferaţii producătorilor, ei fac rating mare în audienţe din ce în ce mai mici, ei oferă „alternativa".

Ei bine, abia aici apare problema! N-ar fi atât de angoasantă defilarea pe la televiziuni a ipochimenilor vopsiţi politic dacă aceştia nu ne-ar devoala, de fapt, viitorul proxim. Privind invitaţii din - zice-se! - „prime-time" îţi dai seama imediat în ce fel de societate ai avut neşansa de a trăi. Simţi brusc, ca o gheară-n „pept", încotro se vor duce, de pildă, banii ce ţi se reţin lunar din venituri, pentru asigurări şi paraasigurări, pentru impozite şi alte daravere ale statului.

Ei, politicienii cei tineri, vorbitori (ieftini) de vrute şi nevrute, vor ajunge inevitabil peste un timp să gestioneze fondurile publice. Pentru că, de fapt, ei asta şi vor! Nu-i interesează şi nu-i vor interesa niciodată doctrinele, soluţiile economice sau alte „dezmembrăminte" ale politicii. Nici vorbă!

Se vede pe chipurile lor, unele încă pubere, că n-au nicio legătură cu viaţa reală, cu problemele comunităţii pe care aspiră să o „reprezinte" cândva. Sunt simpli vânători de sinecuri şi de oportunităţi pentru învârteli pe banii statului, căutători de prietenii interesate şi de „uşi" lesne de descuiat. Iată cine vine din urmă! Este secretul lui Polichinelle, deşi, pe la partide, mulţi vorbesc despre