Bucureştenii care, în ciuda unei ploi torenţiale, au venit totuşi, duminică seara, la Operă, nu au regretat.

L-au putut asculta, într-unul dintre rolurile sale preferate, pe Alexandru Agache, artist pentru care femininul „divă“, rezervat doar sopranelor, ar fi meritat să aibă şi o formă la masculin.

Căci renumitul bariton a plecat în urmă cu 25 de ani din Clujul natal şi a ajuns pe cele mai înalte piscuri ale artei lirice, alături de cei mai mari cântăreţi de operă ai lumii. Posesor al unei voci splendide, al unui volum sonor impresionant, al unei adevărate arte a conducerii glasului, marele bariton român a fost aplaudat la „Covent Garden“, la Scala din Milano, la Arenele din Verona, la Metropolitan Opera, la Viena, la Paris, practic în întreaga lume, pe cele mai importante scene

Cu toate că deţine un repertoriu larg, celebrul solist a căpătat reputaţia unui „bariton verdian“, aceste partituri potrivindu- se cel mai bine cu glasul, cu temperamentul, cu expresia sa vocală şi actoricească.

Într-un asemenea rol a evoluat, spuneam, şi la Bucureşti: rolul titular din „Simon Boccanegra“, una dintre operele „baritonale“ ale lui Verdi. După „Nabucco“, „Rigoletto“, „Macbeth“ şi înainte de „Otello“ (operă pe care Verdi dorea să o numească „Iago“, după numele intrigantului curtean reprezentat de o voce de bariton), a apărut „Simon Boccanegra“ - poate pe penultimul loc ca popularitate între acestea, dar nelipsită de pagini de mare frumuseţe. Rolul titulari se potriveşte ca o mănuşă celebrului cântăreţ român, care s-a bucurat de un mare succes în faţa unui public de cunoscători, care nu a ezitat să sancţioneze aspru cântul neispirat al unuia dintre partenerii de scenă.

Alături de faimosul oaspete au cântat Sorin Drăniceanu (care, spre lauda sa, a arătat că poate evolua la nivelul cerut de un asemenea spectacol), Sorin