Am citit cindva o proza cvasi-politista - nu mai retin autorul - in care detectivul face o vizita unei doamne dubioase, careia-i mureau barbatii, unul dupa altul, la interval de citeva luni. Inspectorul dezleaga misterul: multipla vaduva-i asasina...gastronomic. Gatea atit de bine, in cantitati atit de mari, incit nefericitii sucombau din cauza excesului alimentar. Lovitura de teatru a prozatorului: politistul o cere imediat de nevasta, intr-un act de rafinat suicid... Am avut sansa sa-l cunosc si pe marele Stefanescu-Goanga: am asistat, odata, la un prinz al sau, la restaurantul Bordei, din Capitala. In treizeci de minute a terminat jumatate de kil de salam, jumatate de telemea, 20 de mici, doua fripturi, un castron mare de salata, un litru de vin si doua sifoane. Am convingerea ca daca n-ar fi fost bulimic, marele artist ar mai fi putut trai inca un deceniu... Am participat, cu ani in urma, la Bolta rece, la un concurs chisnovat, intitulat Atac la tochitura. Am ocupat un onorant loc doi, deoarece stiu ca nu-i frumos sa maninci repede. Am participat si la citeva editii ale festivalului itinerant de umor ValentinSilvestru, in Caras-Severin, vorba preferata a organizatorului (Mircea Cavadia) fiind "Hai, sculati-va de la masa, ca ne-asteapta la masa!"... Am vazut si un film celebru, La grande bouffe, care punea problema sinuciderii prin hapait indelung. Aceste ginduri si amintiri mi-au fost stirnite de un articol recent al lui G. Liiceanu, in care povesteste doua episoade din viata-i de oaspete la masa. In ambele era insotit - cum, altfel? - de Andrei Plesu. Primul se desfasura in Germania, in casa unui prosper om de stiinta, in 1984. Erau douasprezece persoane, la masa. In zece minute (c-atit a tinut masa!) s-au mincat: o felie foarte subtire de pulpa de porc, doua frunze de salata verde si o jumatate de cartof fiert. S-a baut apa de la robinet. Gazda, mindra, a decla