Cu putin timp in urma, la Sinteza zilei, de pe Antena 3, ziceam ca dupa momentul Mona Musca nu vad ce alt moment de un impact asemanator ne-ar putea oferi Dosariada.
Ma inselasem. Dosariada avea sa ne ofere un alt moment urias. Intr-o alta directie decat cea a cazului Mona Musca. E vorba de dezvaluirile privind dosarul lui C.V. Tudor, trimis de SIE la CNSAS. Un dosar care arata ca liderul PRM a refuzat oferta Securitatii de a fi trimis in Occident dupa ce i s-ar fi fabricat o biografie de disident.
Toata lumea s-a napustit imediat sa contracareze aceasta dezvaluire, aruncand pe tapet marturii si documente potrivit carora C.V. Tudor ar fi fost colaborator al Securitatii in planul vietii literare. Lasand la o parte faptul ca probele nu sunt convingatoare - cel putin din punct de vedere juridic - , galagia mediatica a impins in plan secund senzationala dezvaluire din cazul Vadim.
Si anume: datele despre dosar dezvaluie ca Securitatea planuia sa-i fabrice o biografie de disident.
Noi, cei care am trait vremurile ceausiste, stim ca Securitatea apela la fabricarea de disidenti, pe care ii plasa apoi la Europa libera, in cercul lui Eugen Ionescu, in anturajul Monicai Lovinescu.
De aceea, chiar la vremea respectiva, multi dintre noi aveam suspiciuni fata de unele personalitati care, desi redactau scrisori impotriva lui Ceausescu, vorbeau la Europa libera, frecventau anturaje occidentale, plecau de cateva ori pe an in Occident, primeau viza pentru ani intregi la bursa in Vest.
Tanara generatie de azi nu stie. Mai ales ca, de-a valma, disidenti autentici si disidenti fabricati vin seara de seara si-si arate ranile provocate de Securitate la televizor.
La unii ranile sunt adevarate. La altii sunt de spectacol.
De aceea, s-ar impune in chip prioritar absolut desecretizarea dosarelor disidentilor. Nu numai pentru ca dezvaluirile pri
