Margaret Mazzantini, o scriitoare care merită Premiul Nobel fie şi pentru o singură carte – „Venit pe lume”, considerată un fel de „Război şi pace la Sarajevo” (despre care am scris aici, în ZD), era cunoscută în Italia datorită unui bestseller, al cărui tiraj a depăşit milionul de exemplare şi nu dă semne de stagnare – „Nu te mişca”. A trecut ceva vreme de la apariţia romanului în limba română în colecţia „Biblioteca Polirom” şi acum este reeditat în altă colecţie „Top 10+” ce reuneşte titlurile de succes ale Editurii Polirom, inclusiv din literatura română.

„Nu te mişca” are forma unei lungi spovedanii pe care tatăl, Timoteo, chirurg renumit, o face într-un moment de răscruce al vieţii, fiicei lui Angela, care se află suspendată între viaţă şi moarte, în urma unui grav accident, şi el asistă la momentele pregătitoare ale operaţiei pe creier care ar putea-o salva. Tatăl retrăieşte altă întâmplare a vieţii lui, când el însuşi a operat o fiinţă apropiată, într-o încercare disperată de a o salvă, dar a eşuat şi a simţit şi văzut cum toată priceperea şi strădania lui se dovedesc inutile.

Spovedania rememorează ceea ce s-a petrecut în urmă cu 15 ani. Timoteo cunoscuse, în împrejurări banale, o tânără care se numea Italia, săracă, trăind într-o locuinţă mizeră, de care se îndrăgosteşte. Totul îi separă – el are o profesie, o carieră de succes, o soţie foarte frumoasă, Elsa, care aparţine unei clase şi lumi superioare, ea – o femeie urâţită de grijile şi greutăţile vieţii. Povestea lor de dragoste pare greu de înţeles, începe cu un viol şi apoi continuă cu întâlniri clandestine, până ce se transformă în pasiune.

Timoteo se trezeşte prins într-un păienjeniş ce-l învăluie tot mai strâns, pentru că trăieşte din plin o iubire pe care nici el, nici Italia nu o pot înţelege şi explica, simultan cu o viaţă de familie ce i se pare tot mai străină. Sentiment