„Aţi auzit că s-a spus; ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Dar eu vă spun; să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, dă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o mie de loc, mergi două. Celui ce-ţi cere, dă-i şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. Aţi au­zit că s-a zis: să-ţi iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Dar eu vă spun: iubiţi pe vrăj­ma­şii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blăstamă, faceţi bine celor ce vă ură­sc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asu­presc şi vă prigonesc. (...) Dacă iu­biţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răs­plată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi va­meşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dra­goste numai pe fraţii voştri, ce lucru ne­o­bişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?” (Pilda „Despre suferirea ră­u­lui şi iubirea vrăşmaşilor”; Evanghelia după Matei).

Aceasta-i una dintre pildele în care Iisus punctează diferenţele esen­ţi­a­le dintre legea lui Moise şi legea Iubirii, legea unei noi conştiinţe uma­ne, legea vindecării sufletului omenesc şi a salvării lui din ghearele in­conş­ti­enţei. După 2000 de ani de la ve­ni­rea lui Iisus trăim încă sub pu­terea legii lui Moise, fără să ştim că neputiinţa de a întoarce şi obrazul celălalt şi incapacitatea de a ne ierta duşmanii ne afectează profund. Incapacitatea de a suporta răul pe care ni-l fac oamenii se transformă în emoţii tulburătoare, în furie, în ură, în dorinţă de răzbunare, în dorinţa de a ne pedepsi duşmanii şi-n sentimentul că pedeapsa face lumea mai bună. În anumite circumstanţe nici preoţii cei mai luminaţi nu-i rezistă impulsului emoţional de judecată, răzbunare, pedeapsă sau măcar cri­ti­­că aspră. Iisus ne-a dăruit în această pildă un tratament pentru emoţiile noastre distructive şi ne-a spus, în ac