Este membru AJVPS de cinci decenii, iar în ultima perioadă este un „abonat” al semifinalelor la concursurile individuale. Din cauza faptului că în Giurgiu nu prea mai există pescari sportivi, acesta este nevoit să facă echipă cu pescari din alte judeţe.
A copilărit în cartierul Fabricii de Zahăr, acolo unde tinerii aveau două moduri prin care puteau ieşi din monotonie: fotbalul sau pescuitul. Puştiul avea să aleagă cea de-a doua variantă.
„De-acasă până la Canalul Plantelor era numai un pas. Am început să pescuiesc pe la şapte ani, îndrumat de cei mai în vârstă” rememorează Gheorghe Antoniade.
Undiţe cu "aţă urs" şi ac de gămălie
Acesta îşi aduce aminte de ustensilele rudimentare cu ajutorul cărora pescuia. „Făceam undiţele din trestie sau din beţe de dud. Pe atunci nu exista nailon, însă ne descurcam cu un tip de aţă foarte rezistentă căreia îi spuneam «aţa urs». La capătul aţei puneam plută din cocean, iar acul era improvizat dintr-unul cu gămălie” povesteşte amuzat Gheorghe Antoniade care nu s-a mulţumit numai cu pescuitul de plăcere, trecând în scurt timp la cel sportiv.
„Am început să pescuiesc pe la şapte ani, însă la treisprezece am participat la primul concurs sportiv din carieră. Calificările s-au ţinut la Giurgiu, iar eu am obţinut dreptul de a participa la faza naţională care s-a ţinut la Bucureşti, pe lacul Băneasa” a mai spus Gheorghe Antoniade.
Cupe şi diplome pentru Giurgiu
Anii au trecut, iar tânărul a devenit bărbat în toată firea câştigând zeci de cupe şi diplome pentru Giurgiu. Odată cu anii a crescut şi pasiunea dar şi „ustensilele” folosite.
„Am început să îmi cumpăr cărţi şi reviste de specialitate, mi-am procurat şi tot felul de undiţe şi lansete performante. Cine nu studiază, n-are nicio şansă ca să câştige. Am bătut ţara în lung şi lat, am pescuit şi în străinătate. Viaţa de pescar sportiv