Antrenorul Marian Drăgulescu îşi doreşte ca Moşu’ să-i aducă în sală un copil talentat din care să facă un alt Drăgulescu

ProSport vă propune azi în rolul Moşului un personaj atipic pentru sportul românesc. Nu este eroul ultimei ediţii a Jocurilor Olimpice, nu a adus în ultimul an nicio medalie pentru România, însă numele lui este un adevărat brand de ţară (în concursurile de gimnastică oricine aspiră la medalie trebuie să execute săritura inventată de el), fiind cel mai reprezentativ gimnast român din ultimul deceniu. Opt titluri mondiale,  nouă titluri europene, trei medalii olimpice, una de argint şi două de bronz, o carieră presărată cu retrageri şi reveniri, cu duble de aur, cu accidentări, sacrificii, dar şi cu multe momente explozive generate de caracterul său rebel, de calitatea sa de a spune lucrurilor pe nume. Din această lună, Marian Drăgulescu a renunţat oficial la statutul de sportiv, pentru a rămâne aproape de gimnastică în calitatea de antrenor chiar la clubul la care a activat, .

Ce ai vrea să-ţi aducă Moşu’?

Lucruri simple. Îmi doresc sănătate, să fiu înconjurat de familie şi de prieteni şi să ne simţim cu toţii bine. Cadouri, lucruri materiale, nu prea. Îmi plac vacanţele, dar astea ni le facem cadou singuri, am fost de ziua mea la Praga şi de Revelion mergem în Bulgaria.

Cum e noua carieră de antrenor?

E foarte bine, îmi place ce fac, îmi place sala, e utilată cum trebuie, avem condiţii. Îl felicit pe comandantul George Boroi, care chiar dacă nu au fost mulţi gimnaşti care au obţinut medalii, uite că a reuşit să facă o sală foarte faină. Copiii cu care lucrez au vârstele între 5-14 ani, suntem trei antrenori, printre care şi Alin Jivan, eu sunt cel mai bătrân, la 32 de ani.

Mai faci şi tu un antrenament?

După Gala din Mexic din urmă cu două săptămâni nu am mai făcut nimic. Am