La o lună de la inundaţii, sute de sinistraţi din Tecuci îşi duc zilele în tabăra improvizată în curtea unei foste unităţi militare, iar câteva mii de oameni dorm în frig şi mucegai,

La o lună de la inundaţii, sute de sinistraţi din Tecuci îşi duc zilele în tabăra improvizată în curtea unei foste unităţi militare, iar câteva mii de oameni dorm în frig şi mucegai, printre dărâmături

La Tecuci, în tabăra din curtea fostei unităţi militare 01425, sinistraţii se organizează dis-de-dimineaţă în cozi: la lapte, la pâine, la ajutoare sau la toaletă. Pe cartelă sau pe tabel, după caz, să nu spună nimeni că "nu a primit".

Cum văd apropiindu-se câte o maşină, se strâng, îşi dau coate şi se întreabă dacă mai vine cineva cu ceva. Alimente, haine, piese de mobilier, orice este bine venit, chiar dacă nu mai au loc în modulele de tablă de câţiva metri pătraţi - 69 la număr -, strânse una lângă alta. Sinistraţii vor mai mult şi parcă nimic nu compensează pierderea agoniselii de-o viaţă.

Ici-acolo, vezi câte o femeie spălând rufe în tăcere sau trebăluind în bucătăria improvizată, ţinându-şi necazul şi nevoia între cei patru pereţi subţiri ai containerelor albe care le ţin loc de cămin. Sunt aproape 200 de suflete care trăiesc în tabără, de o lună de zile, după ce o rupere de nori şi anemicul pârâu Tecucel

le-au distrus tot ce strânseseră o viaţă-ntreagă.

Stau câte unul sau câte şase într-o încăpere mult prea friguroasă pentru începutul de toamnă. Aici mănâncă, aici se spală, aici dorm laolaltă părinţi, bunici, copii. Acasă le-a mai rămas doar o curte plină de dărâmături. Tabăra este acum "acasă", ca o mare familie, romi şi români laolaltă.

Muncă puţină şi mâncare pe sponci

De câteva zile, într-un container funcţionează bucătăria, cu patru aragaze, unde se găteşte doar când şi când. "Ce să gătim?", spun, aproape la unison, femeile