Miercuri seara, cu jumatate de ora inainte de inceperea semifinalei Eurovision, sala de sport care gazduieste competitia era pe trei sferturi goala. Totusi, pana la inceperea show-ului, ca prin Miercuri seara, cu jumatate de ora inainte de inceperea semifinalei Eurovision, sala de sport care gazduieste competitia era pe trei sferturi goala. Totusi, pana la inceperea show-ului, ca prin minune, majoritatea scaunelor isi gasisera ocupanti. Apatia generala fusese spulberata cu un sfert de ceas inaintea intrarii in emisie, de un cetatean responsabil, cu scoala in ale animatului de petreceri. Si-a facut bine treaba, de vreme ce, pe toata durata spectacolului, lumea din sala a dat o reprezentatie cel putin la fel de interesanta ca si cele de pe scena. Am asistat la o "globalizare" a distractiei. N-a contat cine canta in concurs, sala o tinea tot intr-o veselie. Cand s-au anuntat cei 10 proaspeti finalisti, parca tot publicul provenea din tarile castigatorilor. Noroc ca semifinalistii au recurs, in masa, la piese zglobii, "instigatoare" la buna dispozitie. Totusi, optimismul nu tine loc si de talent ori inspiratie, asa ca in finala au ajuns cam 50% piese lente. Oricum, Estul a fost la putere in semifinala din 12 mai, din care au primit pasaport pentru ultimul act al competitiei Ucraina, Albania, Serbia si Muntenegru, Bosnia-Hertegovina, Croatia, Malta, Cipru, Grecia, Macedonia si Olanda, singura echipa occidentala. Cei 10 nou intrati in finala au timp, pana sambata, sa se dezmeticeasca din betia victoriei. Miercuri, dupa anuntarea rezultatelor, toti erau cuprinsi de frenezia cantatului. La conferinta de presa comuna, s-au apucat de microrecitaluri, au trecut de la repertoriul propriu la opera, au sarit octave si mese, in elanul de nestavilit care-i cuprinsese. Nici unul dintre ei n-avea starea necesara pentru a da raspunsuri savante la intrebari, fiindca mai departe cu doar