Anul de gratie 2011 dupa Hristos se apropie de final, e vremea topurilor, e vremea ca aceia care au fost cei mai buni dintre cei buni sa fie amintiti. La ceas de colinda necazurile se estompeaza, cum se zice in popor "cele rele sa se spele, cele bune sa se adune". Fotbalul romanesc a avut iarasi un an prost dar exista individualitati, exista antrenori romani care au motive de satisfactie. Cativa dintre ei sunt mentionati in randurile care urmeaza intr-un top "pe invers", adica de la locul 5 la locul 1.
Locul 5. DORINEL MUNTEANU (Otelul Galati).
Cum la noi aruncatul cu noroi e sport national, si marea performanta a Otelului Galati, de a obtine titlul national, a fost improscata, balacarita, murdarita de presa care, cum inspirat zicea cineva, "vrea sa vada cat mai mult sange pe pereti". Foarte putini se asteptau ca episodul Unirea Urziceni sa se repete dar, profitand si de debilitatea intrecerii interne, chestiunea a fost posibila si pe malul Dunarii. E si marele merit al "Neamtului", cel care a avut numai de castigat prin impunerea unei discipline spartane si a unui pragmatism dus uneori pana la paroxism. Daca mai lua si puncte in Champions League, daca ar fi ajuns si in primavara Europa League, Dorinel putea fi antrenorul anului.
Locul 4. ILIE STAN (Steaua Bucuresti).
Liviu Ciobotariu e revelatia toamnei prin faptul ca a dus pe Dinamo in fruntea clasamentului la final de tur, dar esecul cu Poltava e inca viu in memorie si atarna greu chiar daca e prea putin vina antrenorului. In schimb cel are pe constiinta un aproape neverosimil 0-5 la Haifa a reusit sa redreseze corabia si, cu destula sansa, sa fie tehnicianul singurei echipe romanesti in primavara Europa League. Iar faptul ca a cedat presiunilor facute de iresponsabilul din tribune, de schimbare a lui Nikolici , arat