(prima zi )

1

Pumnalul frigului

Şi frunzele care cad

cucernic

2

Frunzele, din nuc

căzând.

Cum,

în aer,

ar scrie.

3

De fapt

am doi nuci.

Ce mă ţin

sub ăst tir.

Ei, doi;

şi eu,

singur.

4

Ce morman

de frunze,

sub nuc!

Şi nucile

pe cer –

ofrande.

5

Nucul

rămas în

pielea goală,

atletic.

L-a bătut, cine?

6

Ultima frunză,

din vârful

nucului;

ce-mi cade

pe umăr.

7

Iau în mână

frunza de

nuc

şi-i privesc nervurile

urcând

8

mi-am luat liber

o zi întreagă

pentru nucul

ce-mi dă liber

9

Şi – pe cer –

nuci şi stele!

Încă-n acest

echilibru

precar...

10

(a doua zi)

Dar corbii,

în rotocol,

de capul lor.

Cioclii

nucilor.

11

Frunză de nuc, amară;

adusă-n casă;

pe care-o presez.

12

Nuci pe jos.

Am să-mi fac

o torcăitoare,

planetă

Pământ!

13

... Am să torc

toată iarna.

Cu genunchii

pe coji de

nuci

sparte

(după două zile)

14

3 nuci căzute,

un triptic –

în câte

5 degite

de coji.

5

Într-o

singură zi,

nucul

despovărat –

în numai

spirit.

6

Post-festum

Pune-mi

în palma ierbii

cosite

o nucă,

domule vânt!

Muză adormită

o nucă

ce a căzut

pe o frunză

şi-acum doarme

tăcut

Octo