A terminat Liceul Pedagogic, după care a activat mai mulţi ani ca învăţător şi mai apoi ca profesor de sport. În anul 1989 a devenit educator la Centrul de Plasament Numărul 3 din Slobozia. În prezent ocupă funcţia de şef al centrului, însă pentru copiii de acolo este tatăl de care nu au avut niciodată parte.

A ales cariera didactică urmând modelul fratelui său, mai mare cu doi ani, elev la Liceul Pedagogic Matei Basarab din Slobozia. Îşi aminteşte cu plăcere de anii de liceu. “Chiar dacă nu aveam atâtea posibilităţi ca şi tinerii din ziua de azi, nu pot să spun că viaţa noastră nu era frumosă. Se organizau săptămânal discoteci sau reuniuni interliceale”, rememorează Ovidiu Necula. După terminarea celor cinci ani de liceu a fost o vreme învăţător. Pentru că este un mare iubitor al sportului, a ales mai apoi ca timp de 11 ani să predea educaţie fizică. A obţinut rezultate notabile cu elevii săi participând la diverse competiţii sportive. În anul 1989 s-a transferat ca învăţător la Casa de Copii Numărul Şase, actualul Centru de Plasament Numărul 3. Timp de 14 ani a fost educatorul copiilor fără familie şi în tot acest răstimp a descoperit calea către cele mai mari satisfacţii profesionale. “Prima generaţie am preluat-o pe când ei erau clasa a treia şi m-am ocupat de ei până au terminat şcoala. Păstrez încă legătura cu fiecare în parte. Mă sună de cel puţin o dată pe lună să îmi spună ce au mai realizat între timp şi îmi cer diferite sfaturi atunci când întâmpină vreun impas”, afirmă dascălul.

Directorul părinte

Din 2003, Ovidiu Necula este directorul Centrului de Plasament Numărul 3 din Slobozia. Asta nu a schimbat cu nimic căldura cu care îi tratează pe copiii din centru. Îşi depăşeşte deseori atribuţiile pe care i le conferă funcţia de director, iar copiii îl consideră părintele lor. Chiar dacă munca alături de copiii instituţionalizaţi nu este del