Orice bruscare a sistemului sanitar gene­rează nelinişte şi furtuni sociale. De aceea, ideea ministrului sănătăţii de a aborda reforma sănătăţii pas cu pas, prin parcurgerea întregului evantai de argumente, este o atitudine înţeleaptă. Descartes a propus metoda, valabilă oricând şi în orice domeniu, ca atunci când o problemă ne depăşeşte prin complexitate, să o defalcăm pe segmente, să rezolvăm segmentele bucată cu bucată şi apoi să le asamblăm, obţinând rezolvarea globală. Complexitatea siste­mului sanitar este dublată de implicarea factorilor subiectivi, umani. De aceea, regulile rigide nu pot genera decât efecte adverse. Să luăm regula vizitei în spital doar după ora 15: ea poate dăuna calităţii actului medical în anumite specia­lităţi. În psihiatrie, infor­ma­ţiile pe care membrii familiei ori alţi cunoscuţi le pot oferi despre bolnav sunt la fel de importante ca acelea obţinute prin examinarea bolnavului. Ne trebuie deci orare diferite, care să-i împiedice pe medici să întâlnească familia pacientului lor? În funcţie de specificul fiecărei secţii, este bine ca regulile să fie flexibile. La fel de rigidă este norma temporală de prescriere a reţetei electronice. Pentru unele specialităţi, obligativitatea prescrierii a doar două-patru reţete într-o oră devine o catastrofă miniaturală pentru bolnavi, a căror majoritate riscă să rămână fără prescripţie. Practic, birocraţia inflexibilă ajunge să anuleze dreptul constituţional la sănătate: dreptul la reţetă este al bolnavului, nu al medicului, bolnavul este cel asigurat. Stabilirea criteriilor conform cărora un bolnav sau un stadiu al bolii necesită intervenţia unui medic este obligatorie. Aceste criterii trebuie stabilite de specialişti împreună cu medicii de familie, pentru fiecare specialitate în parte. O clară şi corectă circulaţie a bolnavului între modulele organizatorice s Publicitate anitare, î