M-am obisnuit sa vad Italia numai din goana de la un reportaj la altul. De la o baraca de nomazi sub un pod care colcaie de sobolani pana la Chestura, dupa un roman acuzat de crima, viol sau talharie. Oricat de urat ne-ar trata uneori presa italiana, trebuie sa admitem ca "raii" nostri ne-au facut in 2007 sa ne rusinam ca vorbim romaneste pe strazile Romei sau ale oricarui alt oras din Peninsula.

Ambasadorii tacuti

Si cand credeam ca nimic nu ne mai poate spala de rusine, ne trezim invitati de onoare la Carnavalul de la Venetia. Asa ca am mers sa vad minunea, prea putin increzator ca poate fi adevarat. Am trait insa o revelatie. Suntem acasa la Venetia. Nu ma refer doar la vanzatorul de la magazinul de masti plecat de la Galati, unde lucra la Sidex, ori la fata amabila care serveste la cafenea, fugita din saracia moldoveneasca, sau la chelnerul de la terasa plecat si el de la Radauti. In afara acestor ambasadori tacuti care duc cu ei doar munca si bunul-simt, Romania are la Venetia mai mult decat atat. Avem o Casa. Un palat. Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica.

Iorga si Institutul

"Ai nostri vor veni aici, vor sta in aceste incaperi pline de amintiri, vor contempla de la ferestrele largi intinderea rosie a acoperisurilor si intinsele orizonturi. Vor cobori apoi pe cele mai frumoase strazi din lume si vor ramane ore indelungi in fata pietrelor in care e intruchipat Dumnezeul frumusetii eterne. Iar cand vor reveni in patrie, ceva din Venetia ii va insoti" spunea Iorga in discursul sau de inaugurare. Iar asta a fost posibil prin straduinta marelui Iorga si a donatiilor Bancii Nationale a Romaniei, ziarului Universul, Ministerului Comertului si Institutului de Studii Sud-Est Europene (creat de Nicolae Iorga la 24 ianuarie 1924), "care si-a sacrificat in acest scop bugetul pe ani intregi", cum constata Iorga insusi in di