Aprilie aduce, parcă, cerul mai aproape de noi, te amăgeşte în prima lui zi, te face să vizezi în toate celelalte. Ţăranii îi spun Prier, adică "deschizător”, deschizător de vreme bună, de miez de primăvară, de An Nou Pastoral, de muguri şi de flori, de zilele sfinte şi luminoase de praznic.
În unele zone i se spune "Florariu”, pentru că în aprilie înfloresc pomii, în altele - "Taistă-n Băţ”, pentru că tot acum se întâmplă ca îngheţul să le prăpădească mugurii.
Suntem în ce-a de-a şasea săptămână a Postului Paştelui, perioadă de impusă austeritate culinară şi comportamentală, ce stă sub semnul împăcării, al curăţeniei, al rugăciunii. Privit din această perspectivă, probabil nu este deloc întâmplător faptul că denumirea populară a lunii aprilie - "Prier” - înseamnă în limba franceză "rugă”.
Legenda lui Prier
"Erau odată doi fraţi: unul bogat iar altul, sărac. Celui bogat îi mergea foarte bine (…) Cel sărac, însă, o ducea de pe o zi pe alta, ca vai de dânsul. Într-un an, şi anume în revărsatul zilei de Paşti, s-a sculat cel sărac şi a ieşit afară ca să-şi caute câteva vreascuri spre a-şi atâţa focul. Odată întors acasă cu vreascurile, dă peste altă nevoie: n-avea cu ce să le aprindă (...). Pe când stătea el aşa dus pe gânduri, zăreşte deodată pe fereastră un foc mare, arzând pe vârful dealului. Porneşte degrabă spre dânsul şi, ajuns acolo, dă peste 12 oameni care se încălzeau la foc.
- Buna dimineaţa şi Hristos a înviat, oameni buni!
- Mulţămim d-tale! – răspunseră aceştia. Da ce vânt te-a abătut pe la noi aşa de dimineaţă şi tocmai în ziua de Paşti?
- D-apoi am venit să-mi daţi un pic de foc.
- Ţi-om da, dragul meu, dar spune-ne mai întâi, care luna-i cea mai rea peste an?
- Apoi de, - răspunse săracul - unii oameni zic că luna lui Prier ar fi cea mai rea, dar mie toate mi-s totuna de bune!
Atunci
