Alte-ncaperi, aceleasi incaperi Fraza precum "Casele frumoase au o geometrie simpla: te orientezi numaidecit" - intilnita in recentul roman al lui Antonio Tabucchi - iti resuscita brusc uitate vizite (aranjate, intimplatoare), iti atita noi curiozitati exploratorii. Totul e ca prima impresie sa ramina si cea determinanta, pentru ca, de cele mai multe ori, repetarea vizitei in aceeasi incapere toceste cumva acuitatea perceptiei, iar diagnosticul suporta (motivata) aproximare. E un transfer - inevitabil in cazul meu - dinspre expozitiile de arta, acolo unde, calinescian, doar impresia prima are sansa definitivului, restul apartinind de-acum esafodajului. Nu e lipsit de interes apetitul aparte pe care l-am intretinut, cu oarecare consecventa, in a bate strazile (cu precadere noaptea) si a constata ca nervozitatea deambularilor a determinat, compensativ, scurtarea pe cit posibil a ivitelor vizite. Si, evident, din motive de civilitate dar si din structurala neliniste. De unde avantajul de a recurge la sugestia calinesciana si de a ramine, in timp, cu o corpolenta banca de flash-uri. Numai bune de resuscitat. Revenind la italian - invocat doar ca pornire - de vazut ca, adesea, dind peste incaperi in care dezordinea e cea care face legea, tocmai aceasta dezordine creeaza, ea, starea de spirit generatoare de incitante conexiuni. (Evident, numai promiscuitate ca atare, numai neputincioasa mizerie sa nu fie!) Fugind, o viata, la Cumpatu, suburbia salbatica a Sinaiei, n-am putut ocoli (mai niciodata) Vila Luminis. In si mai salbaticul cotlon al padurii. Cu adevarat, de o geometrie simpla: in chipul ei exterior, magistral gindit in buna traditie arhitecturala, in al interioarelor. Incintator compuse. Excluzind (dar cum sa excluzi?) interstitiul comunist, in timpul caruia vila de taina era bintuita de urdurosii activisti de partid, adastind discretionar in nobilele incaperi, pin